Parodying incompetence in (I)europa: Hearing glide insertion and communism in a Romanian politician's speech

My paper asks which linguistic features become enregistered to a politician's image, and how this process occurs. I examine glide insertion in the speech of former Romanian Prime Minister Viorica Dăncilă and parodies of her. As parody requires exaggeration of salient features in order to be legible, I use it to investigate what is heard as salient in Dăncilă's speech. Although glide insertion is uncharacteristic of Dăncilă's speech, parodies overrepresent Dăncilă's use of the feature. To explain this, I investigate social meanings of glide insertion through metalinguistic commentary and historical memory, finding that glide insertion links Dăncilă to Romania's Communist era. Though Dăncilă rarely uses glide insertion, the feature emblematizes her political persona. Treating parodic performance as reflecting a wider listening subject, I show the listening subject's ideologies influence the enregisterment of a feature to an individual; the process by which a politician's linguistic image arises is dialogic and heavily involves listeners.

Lucrarea mea investighează care trăsături lingvistice devin asociate cu imaginea unui politician și cum are loc acest proces. Analizez utilizarea inserției de semivocale în discursul fostului prim-ministru român Viorica Dăncilă și în parodiile care o vizează. Deoarece parodia necesită exagerarea trăsăturilor distinctive pentru a fi recunoscută, o folosesc pentru a identifica ce este perceput ca fiind important în discursul Dăncilei. Deși inserția de semivocală nu caracterizează discursul lui Dăncilă, parodiile exagerează folosirea acestei trăsături. Pentru a explica acest fenomen, investighez semnificațiile sociale ale inserției de semivocală prin comentarii metalingvistice și memorie istorică, descoperind că inserția de semivocală o leagă pe Dăncilă de vremea comunistă a României. Deși fostul prim-ministru folosește rar inserția de semivocală, această trăsătură simbolizează personajul ei politic. Folosindu-mă de parodie ca o reflecție a unui public mai larg, arăt cum ideologiile acestui public influențează asocierea unei trăsături cu un individ; adică, procesul prin care imaginea lingvistică a unui politician se formează este dialogic și implică în mare măsură ascultătorii.